Priveghere în cinstea Sf. Cuv. Isaac Sirul și Sf. Cuv. Efrem Sirul.
Mulțumim părinților slujitori: Pr. Dumitru Anusca, Pr. Silviu Bozariu, Ierodiaconul Serafim, Diac. Petronel Câtea și Diac. Gabriel Bibire. Deasemenea mulțumim celor ce ne-au cântat și încântat cu măiestria cântărilor psaltice.
"Dumnezeiască jertfă te-ai făcut, fericite! Căci ca un alt mare Isaac în Siria ai strălucit, de Dumnezeu insuflate, și ca al liniștii îndemnător, de Dumnezeu înțelepțite, prin rânduiala dumnezeiască ai preoțit în Ninive, fericite! Părinte Sfinte Isaac, cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dne dăruiască nouă, celor ce te dorim pe tine, mare milă!" (Troparul Sf. Isaac Sirul)
Isaac Sirul, menționat, de asemenea, ca Sfântul Isaac Sirul, Abba Isaac, Isaac din Ninive și Isaac al Qataruli (c. 613 - c. 700) a fost cel de-al șaptelea episcop al Bisericii Răsăritului și teolog creștin sirian cunoscut în special pentru scrierile sale referitoare la ascetismul creștin.
Isaac este amintit pentru omiliile sale spirituale referitoare la viața interioară, cu o profunzime teologică și umană care depășesc spiritualitatea creștină a bisericii căreia îi aparținea. Ele s-au păstrat în manuscrisele siriece și în traducerile ulterioare în limbile greacă, arabă și georgiană. Unele dintre ele au fost traduse din greacă în limba rusă.
Isaac a evitat în mod conștient să scrie despre subiecte care erau dezbătute sau contestate de teologii contemporani. Acest aspect îi creează lui Isaac un anumit caracter ecumenic și este, probabil, motivul pentru care a ajuns să fie venerat și apreciat în mai multe biserici creștine diferite.
Isaac se află în tradiția sfinților mistici orientali și a pus accentul în scrierile sale pe lucrarea Duhului Sfânt.
Stilul său melancolic, precum și empatia sa față de bolnavi și morți, au exercitat o influență considerabilă asupra Ortodoxiei Răsăritene. Scrierile sale au fost studiate în mod continuu de către teologii monahi din celelalte biserici ortodoxe în secolele al VIII-lea și al IX-lea. Mai mult decât atât, convingerea lui Isaac că pedepsirea fără sfârșit a oamenilor de către Dumnezeu prin intermediul Gheenei (iazul de foc sau iadul) nu este compatibilă cu dragostea lui atotcuprinzătoare poate fi văzută ca un conflict tematic central în cel de-al doilea tratat al învățăturilor sale mistice.
Scrierile lui Isaac reprezintă exemplul rar al unui corpus mare de texte ascetice scrise de un pustnic experimentat și contribuie substanțial la înțelegerea ascetismului creștin timpuriu
